Iti amintesti momentul in care ai plecat? Da,atunci cand ai venit,dar nu pentru mine. Spuneai cuvinte fara rost,la fel ca toti. Aveau un inteles deosebit. Era o enigma totala faptul ca taceai...nu intelegeam de ce nu te mai opresti din vorbit. Mutenia ta ma surzea si nu puteam sa spun nimic pentru ca ceva imi astupa gura. Cred ca cuvintele tale dure pe care mi le urlai la ureche in soapta aveau in sens ascuns dar nu am realizat nici azi care. Imi spuneai totul atat de direct,imi presarai sare in rana,in rana deja vindecata de mult timp. Nu ma durea,radeam.

Credeam ca vrei sa imi oferi altceva,dar mi-ai oferit doar ceva deosebit,ce nu am mai primit in viata mea,eram multumita de cadoul pe care nici acum nu l’am atins. Il priveam si nu vedeam nimic,dar eram multumita.