Tu esti iubita mea di’ntai si cea din urma vreau sa fii. M’am nascut gandidu’ma la tine,desi ceilalti imi impuneau sa te urasc. Doar ca tu mereu ma ajutai,ma sprijineai si ma scoteai din orice bucluc. Ai avut intotdeauna mai multa grija de mine,decat oricine altcineva. Atunci cand nu mai stiam ce sa spun,cand eram pus intr’o incurcatura,tu mereu veneai grabita spre mine si ma luai de mana,ma ridicai la cer,ma preaslaveai si ma considerai,doar prin tine, mai puternic si mai superior decat ceilalti. Asa eram si in ochii mei,dar numai cu ajutorul tau!
Acuma te iubesc ca la inceput,poate chiar mai mult. Insa,stii cum e,orice relatie trebuie sa evolueze. Acuma nu pot sa traiesc fara tine,nu pot sa scot mai mult de doua vorbe fara sa te pomenesc si nici nu pot sa trec peste o fraza fara sa povestesc macar o parte din viata noastra interesanta.
Interesanta? Probabil ca da,avand in vedere ca tu nu’mi mai dai drumul. Eu te las...tu ma prinzi...tu ma alungi...eu te gasesc. Tu poate nu iti dai seama,dar sunt dependet de tine. Tu esti drogul meu cel mai puternic. Am inceput de mic,cu putin…am crescut,am evoluat,m’am transformat. M’ai schimbat mai mult decat mi’as fi imaginat vreodata.
Am evoluat scazand din calitate…multi spun ca daca te’as lasa sa pleci,sa nu te mai apropii de mine as fi o persoana mai de incredere. As putea fi o persoana demna de faptele mele...si poate nu as mai avea nevoie de tine cand ar trebui sa ma descurc singur. As fi independent!!!
Imi doresc asta,chiar este cea mai mare dorinta a mea...insa imi e asa de frica. Am incercat,crede’ma ca am incercat. Nu sunt genul de las care spune “nu pot” fara ca macar sa incerc. Tu ma cunosti atat de bine...tu stii ca mereu ma straduiesc sa ma descurc de unul singur...de asemenea stii ca niciodata nu reusesc...si ajung iar la tine.
As vrea sa luam o pauza,sa stiu exact care e viata mea si ce parte din viata aceasta iti apartine tie. Tu stii ca ma domini...si stii si ca iti place asa de mult sa faci asta. Tu ai impresia ca esti o virtute...dar esti cea mai vicioasa virtute pe care am putut’o intalni.
Acuma imi pare foarte rau ca trebuie sa iti spun asta,au fost clipe frumoase alaturi de tine,clipe pe care nu le’as uita niciodata,clipe in care ma simteam tot mai puternic,tot mai inaltator...insa acum realizez ca in acele clipe mi i’am pierdut pe cei mai dragi mie. Vina ta este in totalitate!!! Tu m’ai schimbat si m’ai transformat intr’un om de nimic in ochii celorlati si in ochii mei.
Ma privesc,imi privesc trecutul si ma rusinez. Cum am putut fi atat de naiv incat sa’ti incredintez prietenia mea? Le luam peste tot! Tu mereu ma dezamageai,mereu spuneai lucruri mult mai pomptoase decat in realitate!...doar ca eu,copil prost, niciodata nu am putut privi latura asta a ta. Mereu vreau sa caut ce e mai bun in orice lucru...dar deja la tine nu se mai poate. Acuma nici nu mai stiu daca ai vreun lucru bun sau daca ... daca ai avut vreodata. Ma gandesc ca,probabil, te iubeam doar pt cum ma faceai sa ma simt...nu pt ce erai.
Imi pare rau ca am fost prietenul tau timp de atatia ani si te’am slujit ca un sclav! Eram un nimic in fata ta,pt ca stiai ca oricand puteai gasi pe altcineva care sa iti faca jocul...care sa te iubeasca, sa te slujeasca si sa iti aduca jertfele prieteniei lui...asa cum am facut si eu.
Minciuna,minciuna...iubita nevinovatilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu