Iar sunt deprimată si nu am chef de nimic.

Ar trebui sa mă intalnesc cu tine…ti-am promis ca o sa vin si n-o sa intarzii. Îmi pare rău!

Plec grăbită spre barul de la 17 minute depărtare,în ritm alert. Mă aşteaptă masa mea,din colţ,veşnic liberă,cu vedere la un tomberon întotdeauna plin,parcă uitat de oamenii de la salubritate. Scaunul pe care trebuia sa mă aşez e acum murdar,asa ca îl schimb cu unul albastru. Într-un sfarşit mă aşez sub privirile curioase ale beţivilor. O rog pe chelnerita sa-mi dea un pahar de vin,stiind ca va greşi iar comanda si-mi va aduce bere,sau mai ştiu eu ce altceva. Surprinzător,îmi aduce ce i-am cerut. Beau jumătate si mă suni tu...ştiind ca e prea tarziu sa îmi cer iertare,îţi resping apelul. Doar ca în următorul minut primesc mesaj: “îmi pare rău ca te deranjez,trebuia sa ne intalnim.iti aminteşti?dar ştii cat te iubesc.te rog spune-mi unde pot sa te găsesc”.

Am rămas mirata...unde mi-e lumea imperfectă în care chelnerita încurcă mereu comanda,în care tipi la mine cand te las cu ochii în soare...în care beţivi de la masa alaturata încearcă sa plece acasa doar cand nu mai pot merge...unde mi-e lumea aia? Sunt deja la al 7-lea pahar si încă nu mi-a încurcat comanda.

Mă gandesc ca nu preţuiesc ceea ce am,asa ca decid sa îţi raspund la mesaj: “la barul de la periferie,cu 10 minute înainte de a se închide”. Mai beau 2 pahare si ma gandesc sa plec,insa picioarele nu sunt de acord,asa ca ma asez din nou pe scaun, puţin stanjenita de dezechilibrul meu. Mai cer un pahar – hotarata sa nu il termin pana vii tu,insa,din nu stiu ce motiv,l-am dat pe gat ca pe apa. Mai aveam o ora de asteptat,dar fara chef,te sun si te intreb nervoasa cat mai ai pana vii. Ca un sclav ma anunti ca ajungi imediat. Asta m-a enervat la culme asa ca m-am ridicat sa platesc. M-am dus la bar,insa fata imi spusese ca s-a oferit altcineva sa imi plateasca consumatia,dar nu-mi poate spune cine...am multumit si am iesit pe usa,sprijinindu-ma puternic de clanta frageda. Dau drumu’ la clanta,dar alunec pe scari ...cad. Incerc sa ma ridic,dar nu reusesc...cred ca am incercat de cel putin patru ori. Noroc ca ai ajuns si m-ai ajutat sa merg acasa...uneori nu stiu ce m-as face fara tine si fara iubirea ta.

A doua zi ma suni si iti resping...ma asteapta masa mea din colt,cu scaunul albastru...